From ortac.
a ortăci (third-person singular present ortăcește, past participle ortăcit) 4th conjugation
infinitive | a ortăci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ortăcind | ||||||
past participle | ortăcit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ortăcesc | ortăcești | ortăcește | ortăcim | ortăciți | ortăcesc | |
imperfect | ortăceam | ortăceai | ortăcea | ortăceam | ortăceați | ortăceau | |
simple perfect | ortăcii | ortăciși | ortăci | ortăcirăm | ortăcirăți | ortăciră | |
pluperfect | ortăcisem | ortăciseși | ortăcise | ortăciserăm | ortăciserăți | ortăciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ortăcesc | să ortăcești | să ortăcească | să ortăcim | să ortăciți | să ortăcească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ortăcește | ortăciți | |||||
negative | nu ortăci | nu ortăciți |