Borrowed from French ossifier. By surface analysis, os + -ifica.
a osifica (third-person singular present osifică, past participle osificat) 1st conj.
infinitive | a osifica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | osificând | ||||||
past participle | osificat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | osific | osifici | osifică | osificăm | osificați | osifică | |
imperfect | osificam | osificai | osifica | osificam | osificați | osificau | |
simple perfect | osificai | osificași | osifică | osificarăm | osificarăți | osificară | |
pluperfect | osificasem | osificaseși | osificase | osificaserăm | osificaserăți | osificaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să osific | să osifici | să osifice | să osificăm | să osificați | să osifice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | osifică | osificați | |||||
negative | nu osifica | nu osificați |
osifica