Borrowed from French ovationner.
a ovaționa (third-person singular present ovaționează, past participle ovaționat) 1st conj.
infinitive | a ovaționa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ovaționând | ||||||
past participle | ovaționat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ovaționez | ovaționezi | ovaționează | ovaționăm | ovaționați | ovaționează | |
imperfect | ovaționam | ovaționai | ovaționa | ovaționam | ovaționați | ovaționau | |
simple perfect | ovaționai | ovaționași | ovaționă | ovaționarăm | ovaționarăți | ovaționară | |
pluperfect | ovaționasem | ovaționaseși | ovaționase | ovaționaserăm | ovaționaserăți | ovaționaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ovaționez | să ovaționezi | să ovaționeze | să ovaționăm | să ovaționați | să ovaționeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ovaționează | ovaționați | |||||
negative | nu ovaționa | nu ovaționați |