a oțeți (third-person singular present oțețește, past participle oțețit) 4th conjugation
infinitive | a oțeți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | oțețind | ||||||
past participle | oțețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | oțețesc | oțețești | oțețește | oțețim | oțețiți | oțețesc | |
imperfect | oțețeam | oțețeai | oțețea | oțețeam | oțețeați | oțețeau | |
simple perfect | oțeții | oțețiși | oțeți | oțețirăm | oțețirăți | oțețiră | |
pluperfect | oțețisem | oțețiseși | oțețise | oțețiserăm | oțețiserăți | oțețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să oțețesc | să oțețești | să oțețească | să oțețim | să oțețiți | să oțețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | oțețește | oțețiți | |||||
negative | nu oțeți | nu oțețiți |