Inherited from Vulgar Latin *patīre, from Latin patī.
a păți (third-person singular present pățește or (archaic or regional) pate, past participle pățit) 4th conj.
In its most common usage, transitive păți usually receives objects in the form of subordinate sentences or various interrogative or negative pronouns, and less commonly in the form of a noun. When intransitive, păți is usually in reference to adverbs of manner, anaphoric (așa, astfel) or interrogative (cum), and less commonly to regular adverbs (in which case transitive use with placeholder o would be more usual).
infinitive | a păți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pățind | ||||||
past participle | pățit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pățesc | pățești | pățește | pățim | pățiți | pățesc | |
imperfect | pățeam | pățeai | pățea | pățeam | pățeați | pățeau | |
simple perfect | pății | pățiși | păți | pățirăm | pățirăți | pățiră | |
pluperfect | pățisem | pățiseși | pățise | pățiserăm | pățiserăți | pățiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pățesc | să pățești | să pățească | să pățim | să pățiți | să pățească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pățește | pățiți | |||||
negative | nu păți | nu pățiți |