From păianjen.
a păienjeni (third-person singular present păienjenește, past participle păienjenit) 4th conj.
infinitive | a păienjeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | păienjenind | ||||||
past participle | păienjenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | păienjenesc | păienjenești | păienjenește | păienjenim | păienjeniți | păienjenesc | |
imperfect | păienjeneam | păienjeneai | păienjenea | păienjeneam | păienjeneați | păienjeneau | |
simple perfect | păienjenii | păienjeniși | păienjeni | păienjenirăm | păienjenirăți | păienjeniră | |
pluperfect | păienjenisem | păienjeniseși | păienjenise | păienjeniserăm | păienjeniserăți | păienjeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să păienjenesc | să păienjenești | să păienjenească | să păienjenim | să păienjeniți | să păienjenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | păienjenește | păienjeniți | |||||
negative | nu păienjeni | nu păienjeniți |