a pălălăi (third-person singular present pălălăește, past participle pălălăit) 4th conj.
infinitive | a pălălăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pălălăind | ||||||
past participle | pălălăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pălălăiesc | pălălăiești | pălălăiește | pălălăim | pălălăiți | pălălăiesc | |
imperfect | pălălăiam | pălălăiai | pălălăia | pălălăiam | pălălăiați | pălălăiau | |
simple perfect | pălălăii | pălălăiși | pălălăi | pălălăirăm | pălălăirăți | pălălăiră | |
pluperfect | pălălăisem | pălălăiseși | pălălăise | pălălăiserăm | pălălăiserăți | pălălăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pălălăiesc | să pălălăiești | să pălălăiască | să pălălăim | să pălălăiți | să pălălăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pălălăiește | pălălăiți | |||||
negative | nu pălălăi | nu pălălăiți |