Borrowed from Old Church Slavonic палити (paliti), from Proto-Slavic *paliti. Compare Serbo-Croatian paliti. Also found in Aromanian as pãlescu, probaly indicating an early borrowing.
a păli (third-person singular present pălește, past participle pălit) 4th conj.
infinitive | a păli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pălind | ||||||
past participle | pălit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pălesc | pălești | pălește | pălim | păliți | pălesc | |
imperfect | păleam | păleai | pălea | păleam | păleați | păleau | |
simple perfect | pălii | păliși | păli | pălirăm | pălirăți | păliră | |
pluperfect | pălisem | păliseși | pălise | păliserăm | păliserăți | păliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pălesc | să pălești | să pălească | să pălim | să păliți | să pălească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pălește | păliți | |||||
negative | nu păli | nu păliți |
a păli (third-person singular present pălește, past participle pălit) 4th conj.