Inherited from Latin pappāre, present active infinitive of pappō.
a păpa (third-person singular present papă, past participle păpat) 1st conj.
infinitive | a păpa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | păpând | ||||||
past participle | păpat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pap | papi | papă | păpăm | păpați | papă | |
imperfect | păpam | păpai | păpa | păpam | păpați | păpau | |
simple perfect | păpai | păpași | păpă | păparăm | păparăți | păpară | |
pluperfect | păpasem | păpaseși | păpase | păpaserăm | păpaserăți | păpaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pap | să papi | să pape | să păpăm | să păpați | să pape | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | papă | păpați | |||||
negative | nu păpa | nu păpați |