Probably from Vulgar Latin *pictāre, a verb based on Classical Latin pictus (“painted”). For the semantics, cf. Spanish pinta (“stain”) < pintar (“paint”, verb). The normal outcome of /kt/ is /pt/ in Romanian, but the loss of /p/ in this case can be explained as the result of dissimilation from the word-initial /p/. (Compare boteza < baptizāre and possibly pat < pactum.)[1] Doublet of picta, borrowed from the Italian cognate pittare.
a păta (third-person singular present pătează, past participle pătat) 1st conj.
| infinitive | a păta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pătând | ||||||
| past participle | pătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pătez | pătezi | pătează | pătăm | pătați | pătează | |
| imperfect | pătam | pătai | păta | pătam | pătați | pătau | |
| simple perfect | pătai | pătași | pătă | pătarăm | pătarăți | pătară | |
| pluperfect | pătasem | pătaseși | pătase | pătaserăm | pătaserăți | pătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pătez | să pătezi | să păteze | să pătăm | să pătați | să păteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pătează | pătați | |||||
| negative | nu păta | nu pătați | |||||