penetra
penetra (accusative singular penetran, plural penetraj, accusative plural penetrajn)
penetra
penetrā
Hyphenation: pe‧ne‧tra
penetra m or f (plural penetras)
penetra m or f by sense (plural penetras)
See the etymology of the corresponding lemma form.
penetra
Borrowed from French pénétrer, from Latin penetrare.
a penetra (third-person singular present penetrează, past participle penetrat) 1st conj.
infinitive | a penetra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | penetrând | ||||||
past participle | penetrat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | penetrez | penetrezi | penetrează | penetrăm | penetrați | penetrează | |
imperfect | penetram | penetrai | penetra | penetram | penetrați | penetrau | |
simple perfect | penetrai | penetrași | penetră | penetrarăm | penetrarăți | penetrară | |
pluperfect | penetrasem | penetraseși | penetrase | penetraserăm | penetraserăți | penetraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să penetrez | să penetrezi | să penetreze | să penetrăm | să penetrați | să penetreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | penetrează | penetrați | |||||
negative | nu penetra | nu penetrați |
penetra