permuta f (plural permutes)
permuta
permuta
permuta f (plural permute)
permūtā
permuta f (plural permutas)
See the etymology of the corresponding lemma form.
permuta
Borrowed from French permuter, from Latin permutare.
a permuta (third-person singular present permută, past participle permutat) 1st conj.
infinitive | a permuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | permutând | ||||||
past participle | permutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | permut | permuți | permută | permutăm | permutați | permută | |
imperfect | permutam | permutai | permuta | permutam | permutați | permutau | |
simple perfect | permutai | permutași | permută | permutarăm | permutarăți | permutară | |
pluperfect | permutasem | permutaseși | permutase | permutaserăm | permutaserăți | permutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să permut | să permuți | să permute | să permutăm | să permutați | să permute | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | permută | permutați | |||||
negative | nu permuta | nu permutați |
permuta