Back-formation from pițigăiat.
a pițigăia (third-person singular present pițigăiază, past participle pițigăiat) 1st conj.
infinitive | a pițigăia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pițigăind | ||||||
past participle | pițigăiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pițigăiez | pițigăiezi | pițigăiază | pițigăiem | pițigăiați | pițigăiază | |
imperfect | pițigăiam | pițigăiai | pițigăia | pițigăiam | pițigăiați | pițigăiau | |
simple perfect | pițigăiai | pițigăiași | pițigăie | pițigăiarăm | pițigăiarăți | pițigăiară | |
pluperfect | pițigăiasem | pițigăiaseși | pițigăiase | pițigăiaserăm | pițigăiaserăți | pițigăiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pițigăiez | să pițigăiezi | să pițigăieze | să pițigăiem | să pițigăiați | să pițigăieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pițigăiază | pițigăiați | |||||
negative | nu pițigăia | nu pițigăiați |