pitici m
From pitic.
a pitici (third-person singular present piticește, past participle piticit) 4th conj.
infinitive | a pitici | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | piticind | ||||||
past participle | piticit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | piticesc | piticești | piticește | piticim | piticiți | piticesc | |
imperfect | piticeam | piticeai | piticea | piticeam | piticeați | piticeau | |
simple perfect | piticii | piticiși | pitici | piticirăm | piticirăți | piticiră | |
pluperfect | piticisem | piticiseși | piticise | piticiserăm | piticiserăți | piticiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să piticesc | să piticești | să piticească | să piticim | să piticiți | să piticească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | piticește | piticiți | |||||
negative | nu pitici | nu piticiți |
See the etymology of the corresponding lemma form.
pitici m pl