a plănui (third-person singular present plănuiește, past participle plănuit) 4th conj.
infinitive | a plănui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | plănuind | ||||||
past participle | plănuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | plănuiesc | plănuiești | plănuiește | plănuim | plănuiți | plănuiesc | |
imperfect | plănuiam | plănuiai | plănuia | plănuiam | plănuiați | plănuiau | |
simple perfect | plănuii | plănuiși | plănui | plănuirăm | plănuirăți | plănuiră | |
pluperfect | plănuisem | plănuiseși | plănuise | plănuiserăm | plănuiserăți | plănuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să plănuiesc | să plănuiești | să plănuiască | să plănuim | să plănuiți | să plănuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | plănuiește | plănuiți | |||||
negative | nu plănui | nu plănuiți |
Forms of the above word.
plănui