a plescăi (third-person singular present plescăie, past participle plescăit) 4th conj.
infinitive | a plescăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | plescăind | ||||||
past participle | plescăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | plescăi | plescăi | plescăie | plescăim | plescăiți | plescăie | |
imperfect | plescăiam | plescăiai | plescăia | plescăiam | plescăiați | plescăiau | |
simple perfect | plescăii | plescăiși | plescăi | plescăirăm | plescăirăți | plescăiră | |
pluperfect | plescăisem | plescăiseși | plescăise | plescăiserăm | plescăiserăți | plescăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să plescăi | să plescăi | să plescăie | să plescăim | să plescăiți | să plescăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | plescăie | plescăiți | |||||
negative | nu plescăi | nu plescăiți |