Borrowed from Old Church Slavonic поклонити (pokloniti), from Proto-Slavic *pokloniti (“to bow”), from *poklonъ (“bow”), from *klonъ.
a ploconi (third-person singular present ploconește, past participle ploconit) 4th conj.
infinitive | a ploconi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ploconind | ||||||
past participle | ploconit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ploconesc | ploconești | ploconește | ploconim | ploconiți | ploconesc | |
imperfect | ploconeam | ploconeai | ploconea | ploconeam | ploconeați | ploconeau | |
simple perfect | ploconii | ploconiși | ploconi | ploconirăm | ploconirăți | ploconiră | |
pluperfect | ploconisem | ploconiseși | ploconise | ploconiserăm | ploconiserăți | ploconiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ploconesc | să ploconești | să ploconească | să ploconim | să ploconiți | să ploconească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ploconește | ploconiți | |||||
negative | nu ploconi | nu ploconiți |