a plutări (third-person singular present plutărește, past participle plutărit) 4th conj.
infinitive | a plutări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | plutărind | ||||||
past participle | plutărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | plutăresc | plutărești | plutărește | plutărim | plutăriți | plutăresc | |
imperfect | plutăream | plutăreai | plutărea | plutăream | plutăreați | plutăreau | |
simple perfect | plutării | plutăriși | plutări | plutărirăm | plutărirăți | plutăriră | |
pluperfect | plutărisem | plutăriseși | plutărise | plutăriserăm | plutăriserăți | plutăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să plutăresc | să plutărești | să plutărească | să plutărim | să plutăriți | să plutărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | plutărește | plutăriți | |||||
negative | nu plutări | nu plutăriți |