From Dutch potje, diminutive of pot, from Middle Dutch pot, from Proto-Germanic *puttaz (“pot”). Doublet of pot.
poci (first-person possessive pociku, second-person possessive pocimu, third-person possessive pocinya)
poci
From potcă.
a poci (third-person singular present pocește, past participle pocit) 4th conjugation
infinitive | a poci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pocind | ||||||
past participle | pocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pocesc | pocești | pocește | pocim | pociți | pocesc | |
imperfect | poceam | poceai | pocea | poceam | poceați | poceau | |
simple perfect | pocii | pociși | poci | pocirăm | pocirăți | pociră | |
pluperfect | pocisem | pociseși | pocise | pociserăm | pociserăți | pociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pocesc | să pocești | să pocească | să pocim | să pociți | să pocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pocește | pociți | |||||
negative | nu poci | nu pociți |
poci