Past participle of pocăi.
pocăit m or n (feminine singular pocăită, masculine plural pocăiți, feminine and neuter plural pocăite)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | pocăit | pocăită | pocăiți | pocăite | ||
definite | pocăitul | pocăita | pocăiții | pocăitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | pocăit | pocăite | pocăiți | pocăite | ||
definite | pocăitului | pocăitei | pocăiților | pocăitelor |