a poloniza (third-person singular present polonizează, past participle polonizat) 1st conj.
infinitive | a poloniza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | polonizând | ||||||
past participle | polonizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | polonizez | polonizezi | polonizează | polonizăm | polonizați | polonizează | |
imperfect | polonizam | polonizai | poloniza | polonizam | polonizați | polonizau | |
simple perfect | polonizai | polonizași | poloniză | polonizarăm | polonizarăți | polonizară | |
pluperfect | polonizasem | polonizaseși | polonizase | polonizaserăm | polonizaserăți | polonizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să polonizez | să polonizezi | să polonizeze | să polonizăm | să polonizați | să polonizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | polonizează | polonizați | |||||
negative | nu poloniza | nu polonizați |