From ponor.
a ponorî (third-person singular present ponorăște, past participle ponorît) 4th conjugation
infinitive | a ponorî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ponorând | ||||||
past participle | ponorât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ponorăsc | ponorăști | ponorăște | ponorâm | ponorâți | ponorăsc | |
imperfect | ponoram | ponorai | ponora | ponoram | ponorați | ponorau | |
simple perfect | ponorâi | ponorâși | ponorî | ponorârăm | ponorârăți | ponorâră | |
pluperfect | ponorâsem | ponorâseși | ponorâse | ponorâserăm | ponorâserăți | ponorâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ponorăsc | să ponorăști | să ponorască | să ponorâm | să ponorâți | să ponorască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ponorăște | ponorâți | |||||
negative | nu ponorî | nu ponorâți |