From pospai.
a pospăi (third-person singular present pospăește, past participle pospăit) 4th conjugation
infinitive | a pospăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pospăind | ||||||
past participle | pospăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pospăiesc | pospăiești | pospăiește | pospăim | pospăiți | pospăiesc | |
imperfect | pospăiam | pospăiai | pospăia | pospăiam | pospăiați | pospăiau | |
simple perfect | pospăii | pospăiși | pospăi | pospăirăm | pospăirăți | pospăiră | |
pluperfect | pospăisem | pospăiseși | pospăise | pospăiserăm | pospăiserăți | pospăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pospăiesc | să pospăiești | să pospăiască | să pospăim | să pospăiți | să pospăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pospăiește | pospăiți | |||||
negative | nu pospăi | nu pospăiți |