Borrowed from French postposer.
a postpune (third-person singular present postpun, past participle postpus) 3rd conjugation
infinitive | a postpune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | postpunând | ||||||
past participle | postpus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | postpun | postpui | postpune | postpunem | postpuneți | postpun | |
imperfect | postpuneam | postpuneai | postpunea | postpuneam | postpuneați | postpuneau | |
simple perfect | postpusei | postpuseși | postpuse | postpuserăm | postpuserăți | postpuseră | |
pluperfect | postpusesem | postpuseseși | postpusese | postpuseserăm | postpuseserăți | postpuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să postpun | să postpui | să postpună | să postpunem | să postpuneți | să postpună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | postpune | postpuneți | |||||
negative | nu postpune | nu postpuneți |