a preamări (third-person singular present preamărește, past participle preamărit) 4th conj.
infinitive | a preamări | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | preamărind | ||||||
past participle | preamărit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | preamăresc | preamărești | preamărește | preamărim | preamăriți | preamăresc | |
imperfect | preamăream | preamăreai | preamărea | preamăream | preamăreați | preamăreau | |
simple perfect | preamării | preamăriși | preamări | preamărirăm | preamărirăți | preamăriră | |
pluperfect | preamărisem | preamăriseși | preamărise | preamăriserăm | preamăriserăți | preamăriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să preamăresc | să preamărești | să preamărească | să preamărim | să preamăriți | să preamărească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | preamărește | preamăriți | |||||
negative | nu preamări | nu preamăriți |