Borrowed from French précédence.
precedență f (plural precedențe)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) precedență | precedența | (niște) precedențe | precedențele |
genitive/dative | (unei) precedențe | precedenței | (unor) precedențe | precedențelor |
vocative | precedență, precedențo | precedențelor |