precipita
precipita
precipita
Borrowed from French précipiter, from Latin praecipitare.
a precipita (third-person singular present precipită, past participle precipitat) 1st conj.
infinitive | a precipita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | precipitând | ||||||
past participle | precipitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | precipit | precipiți | precipită | precipităm | precipitați | precipită | |
imperfect | precipitam | precipitai | precipita | precipitam | precipitați | precipitau | |
simple perfect | precipitai | precipitași | precipită | precipitarăm | precipitarăți | precipitară | |
pluperfect | precipitasem | precipitaseși | precipitase | precipitaserăm | precipitaserăți | precipitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să precipit | să precipiți | să precipite | să precipităm | să precipitați | să precipite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | precipită | precipitați | |||||
negative | nu precipita | nu precipitați |
precipita