preconiza
Borrowed from French préconiser, from Medieval Latin preconizō, from Latin praecō (“crier, herald”).
a preconiza (third-person singular present preconizează, past participle preconizat) 1st conj.
infinitive | a preconiza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | preconizând | ||||||
past participle | preconizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | preconizez | preconizezi | preconizează | preconizăm | preconizați | preconizează | |
imperfect | preconizam | preconizai | preconiza | preconizam | preconizați | preconizau | |
simple perfect | preconizai | preconizași | preconiză | preconizarăm | preconizarăți | preconizară | |
pluperfect | preconizasem | preconizaseși | preconizase | preconizaserăm | preconizaserăți | preconizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să preconizez | să preconizezi | să preconizeze | să preconizăm | să preconizați | să preconizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | preconizează | preconizați | |||||
negative | nu preconiza | nu preconizați |
preconiza