From precupeț.
a precupeți (third-person singular present precupețește, past participle precupețit) 4th conj.
infinitive | a precupeți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | precupețind | ||||||
past participle | precupețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | precupețesc | precupețești | precupețește | precupețim | precupețiți | precupețesc | |
imperfect | precupețeam | precupețeai | precupețea | precupețeam | precupețeați | precupețeau | |
simple perfect | precupeții | precupețiși | precupeți | precupețirăm | precupețirăți | precupețiră | |
pluperfect | precupețisem | precupețiseși | precupețise | precupețiserăm | precupețiserăți | precupețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să precupețesc | să precupețești | să precupețească | să precupețim | să precupețiți | să precupețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | precupețește | precupețiți | |||||
negative | nu precupeți | nu precupețiți |