Borrowed from French prédisposer.
a predispune (third-person singular present predispun, past participle dispus) 3rd conj.
infinitive | a predispune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | predispunând | ||||||
past participle | predispus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | predispun | predispui | predispune | predispunem | predispuneți | predispun | |
imperfect | predispuneam | predispuneai | predispunea | predispuneam | predispuneați | predispuneau | |
simple perfect | predispusei | predispuseși | predispuse | predispuserăm | predispuserăți | predispuseră | |
pluperfect | predispusesem | predispuseseși | predispusese | predispuseserăm | predispuseserăți | predispuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să predispun | să predispui | să predispună | să predispunem | să predispuneți | să predispună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | predispune | predispuneți | |||||
negative | nu predispune | nu predispuneți |