prefixa
prefixa
Borrowed from French préfixer.
a prefixa (third-person singular present prefixează, past participle prefixat) 1st conjugation
infinitive | a prefixa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prefixând | ||||||
past participle | prefixat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prefixez | prefixezi | prefixează | prefixăm | prefixați | prefixează | |
imperfect | prefixam | prefixai | prefixa | prefixam | prefixați | prefixau | |
simple perfect | prefixai | prefixași | prefixă | prefixarăm | prefixarăți | prefixară | |
pluperfect | prefixasem | prefixaseși | prefixase | prefixaserăm | prefixaserăți | prefixaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prefixez | să prefixezi | să prefixeze | să prefixăm | să prefixați | să prefixeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prefixează | prefixați | |||||
negative | nu prefixa | nu prefixați |