preluda
Borrowed from French préluder, from Latin praeludere.
a preluda (third-person singular present preludează, past participle preludat) 1st conj.
infinitive | a preluda | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | preludând | ||||||
past participle | preludat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | preludez | preludezi | preludează | preludăm | preludați | preludează | |
imperfect | preludam | preludai | preluda | preludam | preludați | preludau | |
simple perfect | preludai | preludași | preludă | preludarăm | preludarăți | preludară | |
pluperfect | preludasem | preludaseși | preludase | preludaserăm | preludaserăți | preludaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să preludez | să preludezi | să preludeze | să preludăm | să preludați | să preludeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | preludează | preludați | |||||
negative | nu preluda | nu preludați |