From preot.
a preoți (third-person singular present preoțește, past participle preoțit) 4th conj.
infinitive | a preoți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | preoțind | ||||||
past participle | preoțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | preoțesc | preoțești | preoțește | preoțim | preoțiți | preoțesc | |
imperfect | preoțeam | preoțeai | preoțea | preoțeam | preoțeați | preoțeau | |
simple perfect | preoții | preoțiși | preoți | preoțirăm | preoțirăți | preoțiră | |
pluperfect | preoțisem | preoțiseși | preoțise | preoțiserăm | preoțiserăți | preoțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să preoțesc | să preoțești | să preoțească | să preoțim | să preoțiți | să preoțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | preoțește | preoțiți | |||||
negative | nu preoți | nu preoțiți |