Borrowed from French prépondérer, from Latin praeponderare.
a prepondera (third-person singular present preponderează, past participle preponderat) 1st conj.
infinitive | a prepondera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | preponderând | ||||||
past participle | preponderat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | preponder | preponderi | preponderă | preponderăm | preponderați | preponderă | |
imperfect | preponderam | preponderai | prepondera | preponderam | preponderați | preponderau | |
simple perfect | preponderai | preponderași | preponderă | preponderarăm | preponderarăți | preponderară | |
pluperfect | preponderasem | preponderaseși | preponderase | preponderaserăm | preponderaserăți | preponderaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să preponder | să preponderi | să prepondere | să preponderăm | să preponderați | să prepondere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | preponderă | preponderați | |||||
negative | nu prepondera | nu preponderați |
prepondera