Borrowed from French prépotence.
prepotență f (plural prepotențe)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) prepotență | prepotența | (niște) prepotențe | prepotențele |
genitive/dative | (unei) prepotențe | prepotenței | (unor) prepotențe | prepotențelor |
vocative | prepotență, prepotențo | prepotențelor |