Inherited from Late Latin praepōnere, present active infinitive of praepōnō. By surface analysis, pre- + pune.
a prepune (third-person singular present prepune, past participle prepus) 3rd conj.
infinitive | a prepune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prepunând | ||||||
past participle | prepus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prepun | prepui | prepune | prepunem | prepuneți | prepun | |
imperfect | prepuneam | prepuneai | prepunea | prepuneam | prepuneați | prepuneau | |
simple perfect | prepusei | prepuseși | prepuse | prepuserăm | prepuserăți | prepuseră | |
pluperfect | prepusesem | prepuseseși | prepusese | prepuseserăm | prepuseserăți | prepuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prepun | să prepui | să prepună | să prepunem | să prepuneți | să prepună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prepune | prepuneți | |||||
negative | nu prepune | nu prepuneți |