a presimți (third-person singular present presimte, past participle presimțit) 4th conj.
infinitive | a presimți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | presimțind | ||||||
past participle | presimțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | presimț | presimți | presimțe | presimțim | presimțiți | presimț | |
imperfect | presimțeam | presimțeai | presimțea | presimțeam | presimțeați | presimțeau | |
simple perfect | presimții | presimțiși | presimți | presimțirăm | presimțirăți | presimțiră | |
pluperfect | presimțisem | presimțiseși | presimțise | presimțiserăm | presimțiserăți | presimțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să presimț | să presimți | să presimță | să presimțim | să presimțiți | să presimță | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | presimțe | presimțiți | |||||
negative | nu presimți | nu presimțiți |