preta (plural pretas)
From French prêt, ultimately from Latin praestō (“ready, present, at hand”, adverb). Compare Italian presto.
preta (accusative singular pretan, plural pretaj, accusative plural pretajn)
preta (intransitive)
preta f (plural prete)
preta
preta f (plural pretas)
a preta (third-person singular present pretează, past participle pretat) 1st conj.
infinitive | a preta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pretând | ||||||
past participle | pretat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pretez | pretezi | pretează | pretăm | pretați | pretează | |
imperfect | pretam | pretai | preta | pretam | pretați | pretau | |
simple perfect | pretai | pretași | pretă | pretarăm | pretarăți | pretară | |
pluperfect | pretasem | pretaseși | pretase | pretaserăm | pretaserăți | pretaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pretez | să pretezi | să preteze | să pretăm | să pretați | să preteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pretează | pretați | |||||
negative | nu preta | nu pretați |