Borrowed from French présumer.
a prezuma (third-person singular present prezumă, past participle prezumat) 1st conj.
infinitive | a prezuma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prezumând | ||||||
past participle | prezumat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prezum | prezumi | prezumă | prezumăm | prezumați | prezumă | |
imperfect | prezumam | prezumai | prezuma | prezumam | prezumați | prezumau | |
simple perfect | prezumai | prezumași | prezumă | prezumarăm | prezumarăți | prezumară | |
pluperfect | prezumasem | prezumaseși | prezumase | prezumaserăm | prezumaserăți | prezumaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prezum | să prezumi | să prezume | să prezumăm | să prezumați | să prezume | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prezumă | prezumați | |||||
negative | nu prezuma | nu prezumați |