Borrowed from Old Church Slavonic пригонити (prigoniti), from при- (pri-) + гонити (goniti), from Proto-Slavic *goniti (“to chase, to persecute”).
a prigoni (third-person singular present prigonește, past participle prigonit) 4th conjugation
infinitive | a prigoni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | prigonind | ||||||
past participle | prigonit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prigonesc | prigonești | prigonește | prigonim | prigoniți | prigonesc | |
imperfect | prigoneam | prigoneai | prigonea | prigoneam | prigoneați | prigoneau | |
simple perfect | prigonii | prigoniși | prigoni | prigonirăm | prigonirăți | prigoniră | |
pluperfect | prigonisem | prigoniseși | prigonise | prigoniserăm | prigoniserăți | prigoniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prigonesc | să prigonești | să prigonească | să prigonim | să prigoniți | să prigonească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | prigonește | prigoniți | |||||
negative | nu prigoni | nu prigoniți |