Borrowed from Bulgarian преточа (pretoča) or Serbo-Croatian pretočiti.
a pritoci (third-person singular present pritocește, past participle pritocit) 4th conjugation
infinitive | a pritoci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pritocind | ||||||
past participle | pritocit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pritocesc | pritocești | pritocește | pritocim | pritociți | pritocesc | |
imperfect | pritoceam | pritoceai | pritocea | pritoceam | pritoceați | pritoceau | |
simple perfect | pritocii | pritociși | pritoci | pritocirăm | pritocirăți | pritociră | |
pluperfect | pritocisem | pritociseși | pritocise | pritociserăm | pritociserăți | pritociseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pritocesc | să pritocești | să pritocească | să pritocim | să pritociți | să pritocească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pritocește | pritociți | |||||
negative | nu pritoci | nu pritociți |