priva
priva
priva
priva
priva
prīvā
priva
Borrowed from French priver, from Latin privare.
a priva (third-person singular present privează, past participle privat) 1st conj.
infinitive | a priva | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | privând | ||||||
past participle | privat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | privez | privezi | privează | privăm | privați | privează | |
imperfect | privam | privai | priva | privam | privați | privau | |
simple perfect | privai | privași | privă | privarăm | privarăți | privară | |
pluperfect | privasem | privaseși | privase | privaserăm | privaserăți | privaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să privez | să privezi | să priveze | să privăm | să privați | să priveze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | privează | privați | |||||
negative | nu priva | nu privați |
priva f (plural privas)
priva