From proțap.
a proțăpi (third-person singular present proțăpește, past participle proțăpit) 4th conj.
infinitive | a proțăpi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | proțăpind | ||||||
past participle | proțăpit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | proțăpesc | proțăpești | proțăpește | proțăpim | proțăpiți | proțăpesc | |
imperfect | proțăpeam | proțăpeai | proțăpea | proțăpeam | proțăpeați | proțăpeau | |
simple perfect | proțăpii | proțăpiși | proțăpi | proțăpirăm | proțăpirăți | proțăpiră | |
pluperfect | proțăpisem | proțăpiseși | proțăpise | proțăpiserăm | proțăpiserăți | proțăpiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să proțăpesc | să proțăpești | să proțăpească | să proțăpim | să proțăpiți | să proțăpească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | proțăpește | proțăpiți | |||||
negative | nu proțăpi | nu proțăpiți |