probi
probī
a probi (third-person singular present probește, past participle probit) 4th conj.
infinitive | a probi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | probind | ||||||
past participle | probit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | probesc | probești | probește | probim | probiți | probesc | |
imperfect | probeam | probeai | probea | probeam | probeați | probeau | |
simple perfect | probii | probiși | probi | probirăm | probirăți | probiră | |
pluperfect | probisem | probiseși | probise | probiserăm | probiserăți | probiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să probesc | să probești | să probească | să probim | să probiți | să probească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | probește | probiți | |||||
negative | nu probi | nu probiți |