Borrowed from Hungarian próbálni, from Latin probare, from probo.
a probălui (third-person singular present probăluiește, past participle probăluit) 4th conj.
infinitive | a probălui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | probăluind | ||||||
past participle | probăluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | probăluiesc | probăluiești | probăluiește | probăluim | probăluiți | probăluiesc | |
imperfect | probăluiam | probăluiai | probăluia | probăluiam | probăluiați | probăluiau | |
simple perfect | probăluii | probăluiși | probălui | probăluirăm | probăluirăți | probăluiră | |
pluperfect | probăluisem | probăluiseși | probăluise | probăluiserăm | probăluiserăți | probăluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să probăluiesc | să probăluiești | să probăluiască | să probăluim | să probăluiți | să probăluiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | probăluiește | probăluiți | |||||
negative | nu probălui | nu probăluiți |