Borrowed from French proéminence.
proeminență f (plural proeminențe)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) proeminență | proeminența | (niște) proeminențe | proeminențele |
genitive/dative | (unei) proeminențe | proeminenței | (unor) proeminențe | proeminențelor |
vocative | proeminență, proeminențo | proeminențelor |