prolifera
prolifera
prolifera
proliferā
prolifera
Borrowed from French proliférer.
a prolifera (third-person singular present proliferează, past participle proliferat) 1st conj.
infinitive | a prolifera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | proliferând | ||||||
past participle | proliferat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | prolifer | proliferi | proliferă | proliferăm | proliferați | proliferă | |
imperfect | proliferam | proliferai | prolifera | proliferam | proliferați | proliferau | |
simple perfect | proliferai | proliferași | proliferă | proliferarăm | proliferarăți | proliferară | |
pluperfect | proliferasem | proliferaseși | proliferase | proliferaserăm | proliferaserăți | proliferaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să prolifer | să proliferi | să prolifere | să proliferăm | să proliferați | să prolifere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | proliferă | proliferați | |||||
negative | nu prolifera | nu proliferați |
prolifera