prōmite
Borrowed from French promettre, from Latin promittere.
a promite (third-person singular present promite, past participle promis) 3rd conj.
infinitive | a promite | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | promițând | ||||||
past participle | promis | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | promit | promiți | promite | promitem | promiteți | promit | |
imperfect | promiteam | promiteai | promitea | promiteam | promiteați | promiteau | |
simple perfect | promisei | promiseși | promise | promiserăm | promiserăți | promiseră | |
pluperfect | promisesem | promiseseși | promisese | promiseserăm | promiseserăți | promiseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să promit | să promiți | să promită | să promitem | să promiteți | să promită | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | promite | promiteți | |||||
negative | nu promite | nu promiteți |
Forms of the above word
promite