promulga
promulga
prōmulgā
promulga
Borrowed from French promulguer, from Latin promulgare.
a promulga (third-person singular present promulgă, past participle promulgat) 1st conjugation
infinitive | a promulga | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | promulgând | ||||||
past participle | promulgat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | promulg | promulgi | promulgă | promulgăm | promulgați | promulgă | |
imperfect | promulgam | promulgai | promulga | promulgam | promulgați | promulgau | |
simple perfect | promulgai | promulgași | promulgă | promulgarăm | promulgarăți | promulgară | |
pluperfect | promulgasem | promulgaseși | promulgase | promulgaserăm | promulgaserăți | promulgaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să promulg | să promulgi | să promulge | să promulgăm | să promulgați | să promulge | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | promulgă | promulgați | |||||
negative | nu promulga | nu promulgați |
promulga