Borrowed from Latin pronuntiare or French prononcer.
a pronunța (third-person singular present pronunță, past participle pronunțat) 1st conj.
infinitive | a pronunța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pronunțând | ||||||
past participle | pronunțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pronunț | pronunți | pronunță | pronunțăm | pronunțați | pronunță | |
imperfect | pronunțam | pronunțai | pronunța | pronunțam | pronunțați | pronunțau | |
simple perfect | pronunțai | pronunțași | pronunță | pronunțarăm | pronunțarăți | pronunțară | |
pluperfect | pronunțasem | pronunțaseși | pronunțase | pronunțaserăm | pronunțaserăți | pronunțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pronunț | să pronunți | să pronunțe | să pronunțăm | să pronunțați | să pronunțe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pronunță | pronunțați | |||||
negative | nu pronunța | nu pronunțați |